Bumbac organic: Bumbacul organic se referă la bumbacul care a obținut certificarea organică și este cultivat folosind metode organice, de la selecția semințelor până la cultivare și producția de textile.
Clasificarea bumbacului:
Bumbac modificat genetic: Acest tip de bumbac a fost modificat genetic pentru a avea un sistem imunitar care poate rezista la cel mai periculos dăunător al bumbacului, viermele capsulei bumbacului.
Bumbac sustenabil: Bumbacul sustenabil este încă bumbac tradițional sau modificat genetic, dar utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor în cultivarea acestui bumbac este redusă, iar impactul său asupra resurselor de apă este, de asemenea, relativ mic.
Bumbac organic: Bumbacul organic este produs din semințe, teren și produse agricole folosind îngrășăminte organice, combaterea biologică a dăunătorilor și gestionarea naturală a cultivării. Utilizarea produselor chimice nu este permisă, asigurând un proces de producție fără poluare.
Diferențe între bumbacul organic și bumbacul convențional:
Sămânță:
Bumbac organic: Doar 1% din bumbacul din lume este organic. Semințele folosite pentru cultivarea bumbacului organic trebuie să fie nemodificate genetic, iar obținerea de semințe non-OMG devine din ce în ce mai dificilă din cauza cererii scăzute din partea consumatorilor.
Bumbac modificat genetic: Bumbacul tradițional este de obicei cultivat folosind semințe modificate genetic. Modificările genetice pot avea efecte negative asupra toxicității și alergenității culturilor, cu efecte necunoscute asupra randamentului culturilor și a mediului.
Consumul de apă:
Bumbac organic: Cultivarea bumbacului organic poate reduce consumul de apă cu 91%. 80% din bumbacul organic este cultivat în zone uscate, iar tehnici precum compostarea și rotația culturilor cresc retenția de apă în sol, făcându-l mai puțin dependent de irigații.
Bumbac modificat genetic: Practicile agricole convenționale duc la o retenție redusă a apei în sol, ceea ce duce la nevoi mai mari de apă.
Substanțe chimice:
Bumbac organic: Bumbacul organic este cultivat fără utilizarea de pesticide extrem de toxice, ceea ce face ca cultivatorii de bumbac, lucrătorii și comunitățile agricole să fie mai sănătoase. (Daunele aduse bumbacului modificat genetic și pesticidelor cultivatorilor și lucrătorilor din acest domeniu sunt de neimaginat)
Bumbac modificat genetic: 25% din utilizarea pesticidelor la nivel mondial este concentrată pe bumbacul convențional. Monocrotofosul, endosulfanul și metamidofosul sunt trei dintre cele mai utilizate insecticide în producția convențională de bumbac, prezentând cel mai mare pericol pentru sănătatea umană.
Sol:
Bumbac organic: Cultivarea bumbacului organic reduce acidificarea solului cu 70% și eroziunea solului cu 26%. Îmbunătățește calitatea solului, are emisii mai mici de dioxid de carbon și îmbunătățește rezistența la secetă și inundații.
Bumbac modificat genetic: Reduce fertilitatea solului, scade biodiversitatea și provoacă eroziunea și degradarea solului. Îngrășămintele sintetice toxice se scurg în cursurile de apă odată cu precipitațiile.
Impact:
Bumbac organic: Bumbacul organic este sinonim cu un mediu sigur; reduce încălzirea globală, consumul de energie și emisiile de gaze cu efect de seră. Îmbunătățește diversitatea ecosistemelor și reduce riscurile financiare pentru fermieri.
Bumbac modificat genetic: Producția de îngrășăminte, descompunerea îngrășămintelor pe câmp și operarea tractoarelor sunt cauze potențiale importante ale încălzirii globale. Aceasta crește riscurile pentru sănătatea fermierilor și consumatorilor și reduce biodiversitatea.
Procesul de cultivare a bumbacului organic:
Sol: Solul folosit pentru cultivarea bumbacului organic trebuie să treacă printr-o perioadă de conversie organică de 3 ani, timp în care utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor chimice este interzisă.
Îngrășăminte: Bumbacul organic este fertilizat cu îngrășăminte organice, cum ar fi reziduuri vegetale și gunoi de grajd (cum ar fi bălegarul de vacă și de oaie).
Controlul buruienilor: În cultivarea bumbacului organic, pentru controlul buruienilor se utilizează plivirea manuală sau aratul mecanic. Solul este folosit pentru a acoperi buruienile, crescând fertilitatea solului.
Controlul dăunătorilor: Bumbacul organic folosește inamici naturali ai dăunătorilor, control biologic sau capcane luminoase pentru a-i elimina. Pentru controlul dăunătorilor se folosesc metode fizice, cum ar fi capcanele pentru insecte.
Recoltare: În perioada de recoltare, bumbacul organic este cules manual după ce frunzele s-au ofilit și au căzut în mod natural. Se folosesc saci din material textil de culoare naturală pentru a evita poluarea cu combustibil și petrol.
Producția de textile: Enzimele biologice, amidonul și alți aditivi naturali sunt utilizați pentru degresare și apretare în prelucrarea bumbacului organic.
Vopsire: Bumbacul organic este fie lăsat nevopsit, fie se utilizează coloranți vegetali puri, naturali sau coloranți ecologici care au fost testați și certificați.
Procesul de producție a textilelor organice:
Bumbac organic ≠ Textil organic: O îmbrăcăminte poate fi etichetată ca „100% bumbac organic”, dar dacă nu are certificarea GOTS sau certificarea China Organic Products și codul organic, producția de țesături, imprimarea și vopsirea, precum și prelucrarea îmbrăcămintei se pot realiza în continuare într-un mod convențional.
Selecția soiurilor: Soiurile de bumbac trebuie să provină din sisteme agricole organice mature sau din soiuri sălbatice naturale colectate prin poștă. Utilizarea soiurilor de bumbac modificate genetic este interzisă.
Cerințe pentru irigarea solului: Îngrășămintele organice și biologice sunt utilizate în principal pentru fertilizare, iar apa de irigații trebuie să fie lipsită de poluare. După ultima utilizare a îngrășămintelor, pesticidelor și a altor substanțe interzise, conform standardelor de producție organică, nu se pot utiliza produse chimice timp de trei ani. Perioada de tranziție către producția organică este verificată după îndeplinirea standardelor prin testare efectuată de instituții autorizate, după care se poate deveni un câmp de bumbac organic.
Testarea reziduurilor: La solicitarea certificării pentru câmpurile de bumbac organic, trebuie depuse rapoarte privind reziduurile de metale grele, erbicidele sau alți posibili contaminanți din fertilitatea solului, stratul arabil, solul de la baza aratului și probele de cultură, precum și rapoarte de testare a calității apei din sursele de apă pentru irigații. Acest proces este complex și necesită o documentație extinsă. După ce câmpul de bumbac organic devine un câmp, aceleași teste trebuie efectuate la fiecare trei ani.
Recoltare: Înainte de recoltare, trebuie efectuate inspecții la fața locului pentru a verifica dacă toate utilajele de recoltare sunt curate și lipsite de contaminare, cum ar fi bumbacul în general, bumbacul organic impur și amestecul excesiv de bumbac. Trebuie desemnate zone de izolare, iar recoltarea manuală este preferată.
Egrenare: Fabricile de egrenare trebuie inspectate pentru curățenie înainte de egrenare. Egrenarea trebuie efectuată numai după inspecție și trebuie să existe izolare și prevenire a contaminării. Înregistrați procesul de procesare, iar primul balot de bumbac trebuie izolat.
Depozitare: Depozitele de depozitare trebuie să obțină calificări pentru distribuția produselor organice. Depozitarea trebuie inspectată de un inspector de bumbac organic și trebuie să se țină un raport complet de revizuire a transportului.
Filare și vopsire: Zona de filare pentru bumbacul organic trebuie izolată de alte soiuri, iar uneltele de producție trebuie să fie dedicate și nu amestecate. Coloranții sintetici trebuie să fie certificați OKTEX100. Coloranții vegetali utilizează coloranți vegetali puri și naturali pentru o vopsire ecologică.
Țesere: Zona de țesere trebuie să fie separată de alte zone, iar materialele auxiliare de prelucrare utilizate în procesul de finisare trebuie să respecte standardul OKTEX100.
Aceștia sunt pașii implicați în cultivarea bumbacului organic și în producția de textile organice.
Data publicării: 28 aprilie 2024