Bumbac organic: bumbac organic se referă la bumbacul care a obținut certificarea organică și este cultivat folosind metode organice de la selecția semințelor până la cultivare la producția de textile.
Clasificarea bumbacului:
Bumbac modificat genetic: Acest tip de bumbac a fost modificat genetic pentru a avea un sistem imunitar care poate rezista celui mai periculos dăunător la bumbac, viermele de bumbac.
Bumbac durabil: bumbacul durabil este încă bumbac tradițional sau modificat genetic, dar utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor în cultivarea acestui bumbac este redusă, iar impactul său asupra resurselor de apă este, de asemenea, relativ mic.
Bumbac organic: bumbacul organic este produs din semințe, terenuri și produse agricole folosind îngrășăminte organice, controlul biologic al dăunătorilor și gestionarea cultivării naturale. Utilizarea produselor chimice nu este permisă, asigurând un proces de producție fără poluare.
Diferențe între bumbac organic și bumbac convențional:
Sămânță:
Bumbac organic: doar 1% din bumbac din lume este organic. Semințele utilizate pentru cultivarea bumbacului organic trebuie să fie modificate non-genetic, iar obținerea semințelor non-OMG devine din ce în ce mai dificilă din cauza cererii scăzute de consumatori.
Bumbac modificat genetic: bumbacul tradițional este cultivat de obicei folosind semințe modificate genetic. Modificările genetice pot avea efecte negative asupra toxicității și alergenității culturilor, cu efecte necunoscute asupra randamentului culturilor și a mediului.
Consumul de apă:
Bumbac organic: cultivarea bumbacului organic poate reduce consumul de apă cu 91%. 80% din bumbacul organic este cultivat în zonele uscate, iar tehnici precum compostarea și rotația culturilor cresc retenția de apă din sol, ceea ce îl face mai puțin dependentă de irigare.
Bumbacul modificat genetic: practicile agricole convenționale duc la scăderea retenției de apă a solului, ceea ce duce la cerințe mai mari de apă.
Produse chimice:
Bumbac organic: bumbacul organic este cultivat fără utilizarea de pesticide extrem de toxice, ceea ce face mai sănătoși fermieri de bumbac, muncitori și comunități agricole. (Daunele de bumbac și pesticide modificate genetic pentru fermierii și lucrătorii din bumbac este de neimaginat)
Bumbac modificat genetic: 25% din consumul de pesticide în lume este concentrat pe bumbacul convențional. Monocrotofurile, endosulfanul și metamidofii sunt trei dintre cele mai utilizate insecticide în producția de bumbac convențională, reprezentând cel mai mare pericol pentru sănătatea umană.
Sol:
Bumbacul organic: cultivarea bumbacului organic reduce acidificarea solului cu 70% și eroziunea solului cu 26%. Îmbunătățește calitatea solului, are emisii mai mici de dioxid de carbon și îmbunătățește seceta și rezistența la inundații.
Bumbac modificat genetic: reduce fertilitatea solului, scade biodiversitatea și provoacă eroziunea și degradarea solului. Îngrășămintele sintetice toxice aleargă pe căi navigabile cu precipitații.
Impact:
Bumbac organic: bumbac organic este egal cu un mediu sigur; Reduce încălzirea globală, consumul de energie și emisiile de gaze cu efect de seră. Îmbunătățește diversitatea ecosistemului și reduce riscurile financiare pentru fermieri.
Bumbac modificat genetic: producția de îngrășăminte, descompunerea îngrășămintelor în câmp și operațiunile de tractoare sunt cauze potențiale importante ale încălzirii globale. Crește riscurile pentru sănătate pentru fermieri și consumatori și reduce biodiversitatea.
Procesul de cultivare a bumbacului organic:
Sol: Solul utilizat pentru cultivarea bumbacului organic trebuie să sufere o perioadă de conversie organică de 3 ani, timp în care este interzisă utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor chimice.
Îngrășăminte: bumbacul organic este fertilizat cu îngrășăminte organice, cum ar fi reziduurile de plante și gunoiul de gunoi de animale (cum ar fi bălaia de vacă și oi).
Controlul buruienilor: Ușurarea manuală sau cultivarea mașinii este utilizată pentru controlul buruienilor în cultivarea bumbacului organic. Solul este utilizat pentru a acoperi buruienile, crescând fertilitatea solului.
Controlul dăunătorilor: bumbacul organic folosește dușmani naturali ai dăunătorilor, controlul biologic sau capturarea ușoară a dăunătorilor. Metode fizice, cum ar fi capcanele de insecte, sunt utilizate pentru controlul dăunătorilor.
Recoltare: În perioada de recoltare, bumbacul organic este ales manual după ce frunzele s -au ofilit în mod natural și au căzut. Sacii din țesături colorate naturale sunt utilizate pentru a evita poluarea din combustibil și ulei.
Producția textilă: enzime biologice, amidon și alți aditivi naturali sunt folosiți pentru degresare și dimensionare în procesarea bumbacului organic.
Vopsire: bumbacul organic este lăsat nedeterminat, fie folosește coloranți puri, naturali ai plantelor sau coloranți ecologici care au fost testați și certificați.
Procesul de producție al textilei organice:
Bumbac organic ≠ textil organic: o îmbrăcăminte poate fi etichetată drept „bumbac 100% organic”, dar dacă nu are certificarea GOTS sau certificarea produselor organice din China și codul organic, producția de țesături, imprimarea și vopsirea și procesarea îmbrăcămintei se pot face în continuare într -un mod convențional.
Selectarea varietății: soiurile de bumbac trebuie să provină din sisteme de agricultură ecologică matură sau soiuri naturale sălbatice care sunt colectate prin poștă. Utilizarea soiurilor de bumbac modificate genetic este interzisă.
Cerințe de irigare a solului: Îngrășămintele organice și îngrășămintele biologice sunt utilizate în principal pentru fertilizare, iar apa de irigare trebuie să fie lipsită de poluare. După ultima utilizare a îngrășămintelor, a pesticidelor și a altor substanțe interzise în conformitate cu standardele de producție ecologică, nu pot fi utilizate produse chimice timp de trei ani. Perioada de tranziție organică este verificată după îndeplinirea standardelor prin testarea instituțiilor autorizate, după care poate deveni un câmp de bumbac organic.
Testarea reziduurilor: Atunci când se solicită certificarea câmpului de bumbac organic, rapoartele privind reziduurile de metale grele, erbicidele sau alți contaminanți posibili în fertilitatea solului, stratul arabil, solul de fund de plug și probele de cultură, precum și rapoartele de testare a calității apei cu privire la sursele de apă de irigare. Acest proces este complex și necesită documentație extinsă. După ce a devenit un câmp de bumbac organic, aceleași teste trebuie efectuate la fiecare trei ani.
Recoltare: Înainte de recoltare, trebuie efectuate inspecții la fața locului pentru a verifica dacă toate recoltoarele sunt curate și lipsite de contaminare, cum ar fi bumbacul general, bumbacul organic impur și amestecul excesiv de bumbac. Zonele de izolare trebuie să fie desemnate, iar recoltarea manuală este preferată.
Ginning: Fabricile de ginning trebuie inspectate pentru curățenie înainte de ginning. Ginningul trebuie efectuat numai după inspecție și trebuie să existe izolarea și prevenirea contaminării. Înregistrați procesul de procesare, iar prima balotă de bumbac trebuie izolată.
Depozitare: Depozitele pentru depozitare trebuie să obțină calificări de distribuție a produselor organice. Depozitarea trebuie inspectată de un inspector de bumbac organic și trebuie să se țină un raport complet de revizuire a transportului.
Spinarea și vopsirea: zona de filare a bumbacului organic trebuie să fie izolată de alte soiuri, iar instrumentele de producție trebuie să fie dedicate și să nu fie amestecate. Coloranții sintetici trebuie să fie supuși certificării OKTEX100. Coloranții vegetali folosesc coloranți de plante pure, naturale, pentru vopsire ecologică.
Țesut: zona de țesut trebuie separată de alte zone, iar ajutoarele de procesare utilizate în procesul de finisare trebuie să respecte standardul OKTEX100.
Acestea sunt etapele implicate în cultivarea bumbacului organic și producerea de textile organice.
Timpul post: 28-2024 aprilie