Bumbac organic: bumbacul organic se referă la bumbacul care a obținut certificare organică și este cultivat folosind metode organice, de la selecția semințelor până la cultivare până la producția de textile.
Clasificarea bumbacului:
Bumbac modificat genetic: Acest tip de bumbac a fost modificat genetic pentru a avea un sistem imunitar care poate rezista celui mai periculos dăunător pentru bumbac, viermele bumbacului.
Bumbac durabil: Bumbacul durabil este încă bumbac tradițional sau modificat genetic, dar utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor în cultivarea acestui bumbac este redusă, iar impactul său asupra resurselor de apă este, de asemenea, relativ mic.
Bumbac organic: bumbacul organic este produs din semințe, pământ și produse agricole folosind îngrășăminte organice, control biologic al dăunătorilor și management natural al culturilor. Utilizarea produselor chimice nu este permisă, asigurând un proces de producție fără poluare.
Diferențele dintre bumbacul organic și bumbacul convențional:
Sămânță:
Bumbac organic: Doar 1% din bumbacul din lume este organic. Semințele folosite pentru cultivarea bumbacului organic trebuie să fie nemodificate genetic, iar obținerea semințelor fără OMG devine din ce în ce mai dificilă din cauza cererii scăzute a consumatorilor.
Bumbac modificat genetic: bumbacul tradițional este cultivat de obicei folosind semințe modificate genetic. Modificările genetice pot avea efecte negative asupra toxicității și alergenității culturilor, cu efecte necunoscute asupra randamentului culturilor și asupra mediului.
Consum de apa:
Bumbac organic: cultivarea bumbacului organic poate reduce consumul de apă cu 91%. 80% din bumbacul organic este cultivat pe uscat, iar tehnici precum compostarea și rotația culturilor cresc retenția de apă a solului, făcându-l mai puțin dependent de irigare.
Bumbac modificat genetic: practicile agricole convenționale duc la scăderea retenției apei din sol, ceea ce duce la cerințe mai mari de apă.
Produse chimice:
Bumbac organic: bumbacul organic este cultivat fără utilizarea pesticidelor extrem de toxice, ceea ce face fermierii de bumbac, muncitorii și comunitățile agricole mai sănătoase. (Dăunul bumbacului modificat genetic și al pesticidelor pentru fermierii și muncitorii de bumbac este de neimaginat)
Bumbac modificat genetic: 25% din utilizarea pesticidelor din lume este concentrată pe bumbacul convențional. Monocrotophos, Endosulfan și Methamidophos sunt trei dintre cele mai utilizate insecticide în producția convențională de bumbac, prezentând cel mai mare pericol pentru sănătatea umană.
Sol:
Bumbac organic: Cultivarea bumbacului organic reduce acidificarea solului cu 70% și eroziunea solului cu 26%. Îmbunătățește calitatea solului, are emisii mai mici de dioxid de carbon și îmbunătățește rezistența la secetă și inundații.
Bumbac modificat genetic: reduce fertilitatea solului, scade biodiversitatea și provoacă eroziunea și degradarea solului. Îngrășămintele sintetice toxice curg în căile navigabile cu precipitații.
Impact:
Bumbac organic: bumbacul organic este egal cu un mediu sigur; reduce încălzirea globală, consumul de energie și emisiile de gaze cu efect de seră. Îmbunătățește diversitatea ecosistemelor și reduce riscurile financiare pentru fermieri.
Bumbac modificat genetic: producția de îngrășăminte, descompunerea îngrășămintelor în câmp și operațiunile cu tractoare sunt cauze potențiale importante ale încălzirii globale. Crește riscurile pentru sănătate pentru fermieri și consumatori și reduce biodiversitatea.
Procesul de cultivare a bumbacului organic:
Sol: Solul folosit pentru cultivarea bumbacului organic trebuie să treacă printr-o perioadă de conversie organică de 3 ani, timp în care este interzisă utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor chimice.
Îngrășăminte: bumbacul organic este fertilizat cu îngrășăminte organice, cum ar fi reziduuri de plante și gunoi de grajd animal (cum ar fi bălegar de vacă și oaie).
Controlul buruienilor: Plivitul manual sau lucrarea la mașină este folosită pentru combaterea buruienilor în cultura bumbacului organic. Solul este folosit pentru a acoperi buruienile, crescând fertilitatea solului.
Controlul dăunătorilor: bumbacul organic folosește dușmani naturali ai dăunătorilor, control biologic sau captare ușoară a dăunătorilor. Pentru combaterea dăunătorilor se folosesc metode fizice, cum ar fi capcanele pentru insecte.
Recoltarea: În timpul perioadei de recoltare, bumbacul organic este cules manual după ce frunzele s-au ofilit și au căzut în mod natural. Pungile din material colorat natural sunt folosite pentru a evita poluarea cu combustibil și ulei.
Producția de textile: enzimele biologice, amidonul și alți aditivi naturali sunt utilizați pentru degresare și dimensionare la prelucrarea bumbacului organic.
Vopsirea: bumbacul organic este fie lăsat nevopsit, fie folosește coloranți puri, naturali de plante sau coloranți ecologici care au fost testați și certificati.
Procesul de producție a textilelor organice:
Bumbac organic ≠ Textil organic: un articol de îmbrăcăminte poate fi etichetat ca „100% bumbac organic”, dar dacă nu are certificarea GOTS sau certificarea produselor ecologice din China și codul ecologic, producția de țesături, imprimarea și vopsirea și prelucrarea articolelor de îmbrăcăminte pot să fie făcută în continuare într-un mod convențional.
Selecția soiurilor: soiurile de bumbac trebuie să provină din sisteme de agricultură ecologică mature sau soiuri naturale sălbatice care sunt colectate prin poștă. Este interzisă utilizarea soiurilor de bumbac modificate genetic.
Cerințe de irigare a solului: Îngrășămintele organice și îngrășămintele biologice sunt utilizate în principal pentru fertilizare, iar apa de irigare trebuie să fie lipsită de poluare. După ultima utilizare a îngrășămintelor, pesticidelor și a altor substanțe interzise conform standardelor de producție ecologică, niciun produs chimic nu poate fi utilizat timp de trei ani. Perioada de tranziție ecologică se verifică după îndeplinirea standardelor prin testare de către instituții abilitate, după care poate deveni un câmp de bumbac organic.
Testarea reziduurilor: atunci când solicitați certificarea pe câmp de bumbac organic, rapoarte privind reziduurile de metale grele, erbicidele sau alți contaminanți posibili în fertilitatea solului, stratul arabil, solul de fund de plug și mostrele de culturi, precum și rapoartele de testare a calității apei ale surselor de apă de irigare; trebuie depus. Acest proces este complex și necesită o documentare extinsă. După ce a devenit un câmp de bumbac organic, aceleași teste trebuie efectuate la fiecare trei ani.
Recoltarea: Înainte de recoltare, trebuie efectuate inspecții la fața locului pentru a verifica dacă toate mașinile de recoltat sunt curate și lipsite de contaminare, cum ar fi bumbacul general, bumbacul organic impur și amestecarea excesivă a bumbacului. Zonele de izolare ar trebui desemnate, iar recoltarea manuală este preferată.
Egrearea: fabricile de egrenare trebuie inspectate pentru curățenie înainte de egrenare. Egrenarea trebuie efectuată numai după inspecție și trebuie să existe izolarea și prevenirea contaminării. Înregistrați procesul de prelucrare, iar primul balot de bumbac trebuie izolat.
Depozitare: Depozitele pentru depozitare trebuie să obțină calificări de distribuție a produselor ecologice. Depozitarea trebuie inspectată de un inspector de bumbac organic și trebuie ținut un raport complet de examinare a transportului.
Filare și vopsire: Zona de filare a bumbacului organic trebuie izolată de alte soiuri, iar instrumentele de producție trebuie să fie dedicate și nu amestecate. Coloranții sintetici trebuie să fie supuși certificării OKTEX100. Vopselele vegetale folosesc coloranți puri, naturali, pentru vopsirea ecologică.
Țesere: Zona de țesut trebuie separată de alte zone, iar auxiliarii de prelucrare utilizați în procesul de finisare trebuie să respecte standardul OKTEX100.
Aceștia sunt pașii implicați în cultivarea bumbacului organic și producția de textile ecologice.
Ora postării: 28-apr-2024